Obiectiv, alergatul este benefic sanatatii prin reglarea tensiunii arteriale, stimularea imunitatii nespecifice, tonifierea musculara a muschilor posturali (paravertebrali – vindeca durerile de spate ale sedentarilor !!!) si imbunatatirea lubrefierii articulatiilor (secretia sporita de lichid sinovial – disparitia “trozniturilor” articulare), cu conditia sa fie corect si constant efectuat.
Partea preferata, totusi, este cea subiectiva: starea de incredibil de buna dispozitie de dupa este reala si este produsa de descarcarea la circa 30 minute de alergare a ”hormonilor fericirii”: dopamina, serotonina si endorfinele (atentie, creeaza dependenta!).
E lesne de inteles de ce multi au imbratisat acest sport, mai ales in vremea restrictiilor sociale impuse de situatia pandemica actuala.
DAR, pe cat este de simplu de efectuat, pe atat este de simplu de gresit, cu consecinte nefaste asupra sanatatii sistemului osteo-articular.
Cel mai important lucru este incaltamintea adecvata: talpa cu o amortizare buna a socurilor verticale. Apoi conteaza modul de rulare a talpii (calcai, mijlocul talpii – linia mediana aprox. – si varful – antepiciorul); o incarcare prea mult a marginii exterioare (pronatie insuficienta) sau interioare (hiperpronatie) trebuie corectata prin reeducare, daca este dobandita prin proasta tehnica de alergare, sau ajutata cu incaltaminte de corectare a pronatiei, in caz de tulburari de statica a piciorului (de interes, magazine cu tehnica medicala ortopedica – se pot produce adidasi sau branturi ortopedice pe comanda, dedicati anatomiei piciorului).
La fel de importanta este suprafata de alergare (de preferat zgura, pietris, pamant sau teren sintetic – cauciucat). Nu asfalt.
Orice abatere de la cele 3 deziderate enumerate mai sus va duce, pana la urma, la accidentarea genunchiului (cel mai frecvent): rupturi degenerative de meniscuri, leziuni de cartilaj (condromalacia – “inmuierea” substantei apoi ruperea unor bucati ce devin corpi liberi articulari sau fracturi osteocondrale – cand se rup bucati de os si cartilaj). De ce? Din cauza socului vertical ce depaseste capacitatea de amortizare si/sau reparare a genunchiului sanatos.
Consecintele acestor leziuni, fara un tratament corect (complex, conform indicatiilor, nu tot timpul posibil! {protocol RICE – rest, ice, compression, elevation; balneo-fizio-kinetoterapie, antiinflamatorii, infiltratii cu substante vasco-elastice}), vor duce la continuarea degradarii cartilajului articular – candidatii la protezarea timpurie a genunchiului.
Importanta este si inclinatia suprafetei de alergare. Cea mai sanatoasa pentru genunchi este panta de 0 grade! Aceasta pentru ca, in primul rand, in faza sprijinului monopodal a alergatului genunchiul este in extensie maxima (intins complet), pozitie in care el este foarte stabil (structurile osteo-ligamentare, capsulare si meniscale asigura o stabilitate statica in toate planurile); in al doilea rand, cu genunchiul extins maxim nu se produce stressul de frictiune (sau este nesemnificativ) in articulatia femuro-patelara.
Alergarea in rampa (ex. scari) si mai ales, panta (coborarea unui munte in alergare) sunt nocive pentru ca sprijinul monopodal se produce pe un geunchi flectat, mai putin stabil (riscand rupturi ligamentare si meniscale), mai ales la un pas gresit; obligand musculatura periarticulara a genunchiului sa compenseze instabilitatea relativa si crescand semnificativ stresul in articulatia femuro-patelara (cu aceleasi tulburari ale cartilajului amintite mai sus).
La fel de importante sunt hainele: din material tehnic din poliester sau, si mai bine, lana de merino (nu bumbac!) care pemit o respirabilitate eficienta, fara o supraincalzire si fara necesitatea unei supra-imbracari care ingreuneaza respiratia si alergatul propriu-zis.
Keep your knees safe, and remember: you don’t need running shoes to run, but it freakin’ helps!
