Demenţa reprezintă una dintre cele mai frecvente boli neurodegenerative, care poate afecta sever persoanele vârstnice. Dacă o persoană dragă se confruntă cu pierderi de memorie, dificultăți în gândire, comunicare, orientare și în a-și desfășura activitățile de zi cu zi, este important să apelaţi la medicul psihiatru pentru a stabili cauza. Diagnosticarea la timp poate ajuta atât pacientul cat şi familia acestuia să înțeleagă aspecte importante care țin de natura bolii şi de gestionarea corespunzătoare a acesteia. Se ia in vedere, de asemenea, inițierea unui tratament medicamentos, care poate încetini progresia şi ţine simptomele asociate sub control.

La Clinica Interservisan, pacientul este aşteptat împreună cu familia sa, cu bilet de trimitere de la medicul de familie pentru a putea beneficia de consultaţie gratuită, consiliere psihiatrică, investigaţii medicale necesare pentru stabilirea diagnosticului, tratament compensat, urmărirea evoluţiei pacientului şi îndrumare pentru realizarea dosarului necesar pentru pensionare pe caz de boală sau încadrare în grad de handicap.

Demenţa reprezintă o afecţiune a creierului care se manifestă prin declinul capacităţilor mintale. Cele mai întalnite forme de demenţă sunt boala Alzheimer, ca urmare a procesului de atrofiere a structurilor cerebrale si demenţa vasculară sau multiinfarct, întâlnită frecvent la persoanele fumătoare, cu hipertensiune arterială, diabet zaharat sau hipercolesterolemie.

Persoanele cu vârsta de peste 65 de ani prezintă un risc mai crescut de a se confrunta cu această afecțiune. Este o tulburare cronică şi progresivă ceea ce înseamnă că la debut simptomele sunt subtile, dar se pot agrava treptat, bolnavul necesitând tot mai mult ajutor de la persoanele din jur.

Este prezentă o gamă largă de simptome, in funcţie de zonele cerebrale afectate:

• tulburări de memorie – iniţial este afectată memoria de scurtă durată, ceea ce determină ca informaţiile noi să nu se mai fixeze. Devine dificil să işi amintească evenimente recente sau numele cunoscuţilor. Pacientul îi poate acuza pe cei din jur de dispariţia unor obiecte rătăcite.
• tulburări în sfera gândirii -se poate observa un declin apreciabil în funcţionarea intelectuală, a capacităţii de raţionare şi o reducere a fluxului de idei.
• tulburări de menţinere a atenţiei.
• afectarea funcţiei executive, care presupune  dificultăţi de a planifica, a lua decizii sau a gestiona banii.
• tulburări de limbaj –persoana poate uita cuvinte simple, le înlocuiește cu cuvinte nepotrivite. Este afectată comunicarea cu cei din jur, atât la nivel de exprimare, cât și la nivel de înţelegere.
• dezorientare temporo-spaţială – persoana poate avea dificultăţi în a găsi drumul către un loc cunoscut, să se piardă în medii familiare sau să gândească că se află într-o perioadă trecută a vieții.
• modificări ale ritmului somn-veghe – persoana poate dezvolta episoade de confuzie la lăsarea întunericului, devine agitată peste noapte și doarme în timpul zilei.
• tulburări de dispoziție – pot exista schimbări bruște de dispoziţie fără un motiv justificat. Se pot asocia şi stări depresive, îngrijorare sau apatie.
• modificări de personalitate sau comportament – caracterizată prin suspiciozitate sau retragere socială. Unele persoane pot deveni dezinhibate sau agresive.
• afectarea activităţilor cotidiene cum ar fi: spălat, îmbrăcat, alimentare, igienă personală,
• în formele avansate, pacientul își poate pierde definitiv capacitatea de a se îngirji şi autogospodări, pot apărea halucinaţii severe, stări paranoide, incontinenţă urinară sau fecală.

Alte forme de demenţă în care pot apărea aceste simptome sunt demenţa fronto-temporală, demenţa cu corpi Lewy, demenţa secundară alcoolismului, tumorilor cerebrale, traumatismelor cranio-cerebrale, bolii Huntington, bolii Pakinson sau în urma deficitelor nutriţionale sau a unor infecţii. Anumite forme de demenţă sunt reversibile dacă este tratată cauza în mod corespunzător.

Diagnosticul demenţei se realizează ca urmare a unei discuţii cu pacientul, dar şi prin obţinerea informaţiilor de la persoanele appropriate. De asemenea, se efectuează teste de memorie, evaluare psihologică, analize de laborator şi explorări imagistice (CT cerebral), pentru a putea stabili un diagnostic cu cât mai mare certitudine. Diagnosticul de demenţă poate veni ca un şoc pentru pacient și pentru rudele acestuia, dar este foarte important de înțeles că viața nu s-a sfârşit în acel moment.

Se pot aplica tehnici de îmbunătăţire a memoriei: folosirea unui jurnal şi liste zilnice de activităţi, antrenarea creierului prin citit, dezlegare de cuvinte încrucişate, Sudoku, exerciţii de logică, activitate fizică regulată în limita posibilităţilor individuale, o alimentaţie sănătoasă şi echilibrată, utilizarea anumitor suplimente alimentare. Se va pune accent pe reducerea factorilor de risc care pot contribui la progresia bolii, cum ar fi stoparea fumatului şi a consumului de alcool, prevenirea accidentărilor şi tratamentul optim al afecţiunilor asociate.

În prezent există anumite tratamente care pot încetini evoluţia demenţei sau pot ţine anumite simptome sub control, ca de exemplu remisiunea stărilor de agitaţie, îmbunătăţirea calităţii şi duratei somnului, ameliorarea dispoziţiei, stoparea halucinaţiilor.

Este foarte importantă implicarea persoanelor apropiate sau a îngrijitorilor care să asigure pacientului un mediu calm, predictibil şi să îi acorde constant reasigurările necesare şi dragostea de care bolnavul are atâta nevoie pentru a trăi o viaţă cât mai demnă şi de calitate

Chiar dacă demenţa este în majoritatea cazurilor o boală incurabilă si ireversibilă, care poate afecta și copleși întreaga familie, o mai bună întelegere a acestei tulburări, precum și un tratament optim, poate readuce liniștea si speranţa atât pentru pacient, cât şi pentru cei dragi acestuia.