Aproape toți nou-născuții au DSI

Etiologie și patogeneză. Etiologia este neclară. Poate fi mai frecventă la copiii cu alopecie sau tendință de a dezvolta psoriazis. Studiile arată că > 50% din copiii cu DSI extinsă au dermatită atopică. La acest grup de vârstă Candida albicans este identificată la aproape toate cazurile, atât pe tegumente cât și în materiile fecale. Pustule pe scalp sau afecțiunile scalpului sugerează implicarea M. Furfur.

Clinic: diferită la copii, care prezintă o secreție mai crescută de sebum și mai puțin păr. Debutul este de regulă în primele 3 luni, dar poate apărea și mai târziu. Copilul prezintă scuame mari, grăsoase, galbene, adesea aderente firelor de păr rare. In engleză aspectul este descris ca șapcă/ căciuliță de leagăn. În mod tipic există puțin eritem. Ocazional, se dezvoltă plăci eritemaoase spontan, în alte situații sunt declanșate de igienă impetuoasă. Cel mai frecvent sunt localizate in axile, periombilical, regiunea scutecului, iar uneori este implicat și trunchiul. Leziunile pot fi erodate, ridicându-se suspiciunea unei candidoze, sau devin îngroșate și cu cruste.

Termenul englez pentru aceasta este „psoriazis de scutec”. Are tendință la vindecare. Rareori nou-născutul dezvoltă forme eritrodermice, probabil ca un rezultat la suprainfecția bacteriană. Eritrodermia descuamativă, denumită și ca boala Leiner, este o entitate controversată. Este definită ca o combinație între dermatita seboreică severă, diaree, curbă ponderală staționară și defect de C5. Nu există niciun dubiu că unii copii dezvoltă eritrodermie cu semne și simptome sistemice, dar este neobișnuit să existe o singură cauză. Cea mai probabilă explicație este o dermatită generalizată la copiii grav bolnavi care au o serie largă de deficiențe imune.

Histopatologie. Caracteristici asemănătoare cu cele ale adultului.

Diagnostic diferențial:

• Dermatita atopică: separarea celor 2 poate fi anevoioasă. De regulă, DSI apare mai repede, nu este însoțită de prurit, tinde să prezinte scuame grăsoase.
• Dermatita seboreică (varianta non-infantilă): apare mai târziu, este pruriginoasă; un membru al familiei are antecedente de atopie.
• Psoriazisul: diagnosticul trebuie făcut cu precauție, multe cazuri vindecându-se, fiind probabil vorba despre DSI severă.
• Scabia: poate fi prezentă la copiii cu dermatită, dar pruritul intens și excoriațiile ne îndepărtează de la formarea diagnosticului de DSI.
• Histiocitoza cu celule Langerhans: descuamarea persistentă eritematoasă, în special dacă este hemoragică și rezistentă la tratament sau la un copil cu stare generală afectată sau hepatosplenomegalie, necesită biopsie pentru a exclude histiocitoza cu celule Langerhans.

Tratament. Acesta trebuie să fie delicat si blând. Necesită schimbarea frecventă a scutecului, utilizarea unui produs de curățare blând, emoliere imediat după baie. “Căciulița de leagăn” poate fi tratată prin înmuierea zonelor afectate cu ulei de bebeluș, o cremă hidrofilică sau un unguent, urmata de spălare cu șampon. Acidul salicilic poate fi adăugat regimului de pretratament, dar are potențial toxic la copii și poate de obicei fi evitat bazându-ne pe proprietățile mecanice ale uleiului.

Leziunile la nou-născut adesea tind să fie umede și astfel uscarea este adesea utilă. O cremă cu imidazol este de asemenea o alegere utilă, ea acționează împotriva bacteriilor și a Candida albicans, ajutând și la calmarea inflamației. Corticosteroizii cu potență joasă pot de asemenea fi utilizați în cazul placilor eritematoase, scuamoase, exact ca la adulți. In zona scutecului, cu funcția de barieră cutanată afectată, sunt foarte bine absorbiți, așadar trebuie utilizați cu precauție.

Trebuie acordată atenție dietei, uneori dietele restrictive duc la malnutriție și carențe vitaminice care pot exacerba DSI. Antibioticele pot fi necesare suprainfecției, empiric sau în funcție de antibiogramă, iar antihistaminicele sedative se utilizează pentru ameliorarea pruritului.