Menopauza

Menopauza reprezintă o perioadă fiziologică din viața femeii, caracterizată prin încetarea definitivă a activității foliculilor ovarieni, având ca rezultat dispariția menstrelor. Diagnosticul de menopauză se pune doar la 12 luni de la ultimul ciclu menstrual. Ea este precedată de o perioadă de tranziție, numită și premenopauză, care poate dura câțiva ani. În cadrul premenopauzei se constată tulburări de ciclu menstrual, ciclurile survenind prea rar – la peste 35 zile, sau prea des – la mai puțin de 21 zile, cu flux menstrual prea abundent sau dimpotrivă redus.

Vârsta fiziologică de instalare a menopauzei este între 45 și 55 ani. Menopauza înainte de 45 de ani se numește menopauză precoce, iar cea peste 55 ani – menopauză tardivă. Atunci când activitatea ovariană se oprește înainte de 40 de ani vorbim de menopauză prematură, numită și insuficiență ovariană prematură.

Din cauza schimbărilor hormonale (scăderea cantității de estrogen), majoritatea femeilor experimentează simptome supărătoare, cum ar fi: bufeuri (valuri de căldură), transpirații nocturne, insomnii, anxietate, labilitate emoțională, oboseală, dureri articulare, uscăciune vaginală, durere sau discomfort în timpul actului sexual, scăderea libidoului, simptome urinare (micțiuni frecvente sau imperioase).

De asemenea, din cauza dispariției protecției estrogenice, menopauza se asociază pe termen lung cu creșterea riscului de apariție a anumitor boli, cum sunt osteoporoza și bolile cardiovasculare.

Prin urmare, menopauza este o ocazie bună pentru o evaluare medicală complexă (ginecologică, endocrinologică, cardiologică), cât și pentru anumite schimbări ale stilului de viață menite a ne păstra sănatatea și a ameliora simptomele legate de menopauză. Aceste schimbări includ o alimentație sănătoasă, exercițiu fizic regulat, igiena somnului, renunțarea la fumat.

Pe lângă optimizarea stilului de viață, pentru femeile a căror simptomatologie are o intensitate supărătoare există mai multe opțiuni de tratament: terapia de substituție hormonală, tratamente non-hormonale și terapii complementare (de exemplu fitoterapia, acupunctura). Fiecare din aceste tratamente are avantaje și dezavantaje și doar medicul este în măsură să sfătuiască în mod corect pacienta pentru alegerea unui tratament potrivit, în funcție de particularitățile fiecărui caz.