Osteoporoza

Osteoporoza este o afecțiune a scheletului caracterizată prin scăderea densității minerale osoase, scăderea rezistenței osoase și implicit creșterea riscului de fractură.

Pe parcursul vieții, osul se află într-o continuă activitate de resorbție și formare (proces numit remodelare osoasă). Începând din copilărie, masa osoasă crește constant, până în jurul vârstei de 30 de ani, când se atinge capitalul osos maxim. După această vârstă, densitatea osoasă începe să scadă. La persoanele de sex feminin, după menopauză are loc o pierdere osoasă accelerată (se pierde aproximativ 10 % din masa osoasă în primii 5 ani după menopauză). Acest lucru se întâmplă din cauza scăderii marcate a secreției ovariene de hormoni estrogeni, care au rol protector asupra osului. Uneori osteoporoza poate să fie secundară altor afecțiuni (hiperparatiroidism, hipercorticism, hipogonadism, poliartrită reumatoidă, mielom multiplu etc), sau poate fi cauzată de unele medicamente ( de exemplu: Glucocorticoizi, Letrozol, Heparină, Metotrexat, etc)

Osteoporoza este o boala frecventă, care din păcate e subdiagnosticată. Se estimează că una din două femei cu vârsta peste 60 de ani va suferi o fractură osteoporotică pe parcursul vieții.

Unul din motivele pentru care diagnosticul de osteoporoză se face cu întârziere este faptul că aceasta nu produce simptome până în momentul apariției fracturilor. Sediile cele mai frecvente ale fracturilor osteoporotice sunt coloana vertebrală, șoldul, antebrațul, humerusul. Acestea sunt numite fracturi de fragilitate, pentru că apar la traumatisme minime (de exemplu căderea de la același nivel). Consecințele acestor fracturi sunt dintre cele mai severe – determină invaliditate, durere, scăderea calității vieții, iar fractura de șold are o mortalitate de până la 40 %.

Pentru a diagnostica osteoporoza se folosește osteodensitometria prin absorbțiometrie cu raze X (DXA). Prin această tehnică este măsurată densitatea osoasă la nivelul colanei vertebrale lombare, șoldului și uneori antebrațului, iar rezultatul este exprimat folosind un indice specific (Scorul T). Conform Organizatiei Mondiale a Sănătății, diagnosticul de osteoporoza este pus când scorul T este mai mic sau egal cu – 2.5. Între – 2.5 și – 1 vorbim de osteopenie, iar un scor T mai mare ca – 1 semnifică densitate osoasă normală.

Pentru a trata osteoporoza dispunem de mai multe tipuri de medicamente (bifosfonați, denosumab, teriparatid), fiecare dintre acestea având indicații și contraindicații specifice. Sunt de asemenea importante un aport adecvat de calciu și vitamina D, precum și adoptarea unui stil de viață sănătos, cu evitarea fumatului și a consumului de alcool, o dietă echilibrată și exercițiu fizic zilnic.

La Centrul Medico Chirurgical Interservisan aveți acum posibilitatea de a depista osteoporoza cu ajutorul Osteodensitometrului SONOST 2000. Examinarea este rapidă, nedureroasă, nu iradiază (folosește ultrasunete) și este gratuită pentru pacienții care prezintă bilet de trimitere de la medicul de familie.

Bibliografie: www.menopause.org.au