Tiroidita cronică Hashimoto

Tiroidita Hashimoto, denumită și tiroidită cronică limfocitară, este o afecțiune autoimună în care limfocitele devin sensibilizate la anumite antigene din tiroidă. Limfocitele secretă anticorpi, care vor reacționa cu aceste antigene. Are loc o infiltrare masivă cu limfocite a țesutului tiroidian, care în timp distruge arhitectura tiroidiană normală și duce la pierderea funcției glandei tiroide.

Boala este mai frecventă la femei, are o predispozitie genetică și se observă frecvent o agregare familială a acestei afecțiuni. Se poate asocia cu alte afecțiuni autoimune (de exemplu boala Addison, anemia Biermer, boala celiacă, diabetul zaharat de tip I, vitiligo).

Tiroidita Hashimoto poate evolua un timp cu funcție tiroidiană normală, existând un echilibru între procesul de distrucție și cel de regenerare a parenchimului tiroidian, dar ulterior apare hipotiroidismul (deficitul de hormoni tiroidieni). Acesta se manifestă prin oboseală, frilozitate, tulburări de concentrare și memorie, constipație, tegumente uscate. Poate apărea gușa (creșterea în volum a glandei tiroide), care poate da uneori o senzație de jenă sau discomfort la nivelul gâtului. Rareori, mai ales la debutul afecțiunii, poate exista o perioadă de hipertiroidism (numită Hashitoxicoză), care se poate manifesta prin scădere ponderală, palpitații, intoleranță la caldură, transpirații, agitație, insomnie.

Diagnosticul de tiroidită Hashimoto se pune prin dozarea anticorpilor specifici: ATG – antitireoglobulină și ATPO – antitireoperoxidaza. La debutul afecțiunii, anticorpii ATG se regăsesc în titru crescut, iar anticorpii ATPO pot fi doar ușor crescuți. Ulterior, titrul ATG scade, dar ATPO ramân pozitivi mai mulți ani. La unii pacienți pot apărea anticorpi blocanți ai receptorului pentru TSH (TRab blocanți). În acest caz evoluția este spre atrofie tiroidiană, cu hipotiroidism sever (mixedem).

În cazul pacienților cu tiroidita Hashimoto, funcția tiroidiană trebuie monitorizată la 6 luni (prin dozarea TSH și FT4), pentru a surprinde apariția hipotiroidismului. De asemenea, având in vedere posibila asociere cu alte afecțiuni autoimune, se recomandă screeningul periodic pentru aceste afecțiuni (de exemplu: glicemie, HbA1c – pentru DZ tip I, Hemoleucograma, dozarea vitaminei B12 – pentru anemie Biermer, cortizol, ACTH – pentru boala Addison).

Tratament

Prezența anticorpilor ATPO și/sau ATG pozitivi, dar cu funcție tiroidiană normală, nu necesită tratament. Sunt însă unele studii care arată că suplimentarea cu Seleniu la pacienții cu tiroidită Hashimoto poate reduce titrul de anticorpi, diminuând astfel agresiunea autoimună.

Apariția hipotiroidismului necesită tratament substitutiv cu hormoni tiroidieni (Euthyrox/ Accu-Thyrox). Tratamentul va duce la remisia simptomelor, normalizarea nivelurilor TSH și FT4, precum și scaderea dimensiunilor gușii (deși la o parte dintre pacienți glanda tiroidă nu mai revine la volumul inițial).

Deși tiroidita Hashimoto este o boală cronică, prognosticul ei este bun, căci tratamentul cu hormoni tiroidieni (atunci când apare hipotiroidismul) asigură o calitate a vieții asemănătoare cu cea a persoanelor făra afecțiuni tiroidiene. Sunt însă esențiale consulturile endocrinologice periodice pentru a ne asigura că tratamentul cu hormoni tiroidieni este instituit la timp, că doza este corectă, precum și pentru depistarea afecțiunilor care se pot asocia cu tiroidita Hashimoto.

Bibliografie:

  1. Gardner D.G., Shoback D. Greenspan’s Basic & Clinical Endocrinology 8th edition, 2007, The McGraw-Hill Companies, 264-266
  2. Duncea I, Ghervan C, Georgescu C. Et Al. Endocrinologie, 2011, Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, 119-121