Umarul dureros este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care pacientii se adreseaza medicului reumatolog. Atunci cand sediul durerii este exclusiv localizat la nivelul umarului, cauza este de cele mai multe ori periarticulara si aceasta poate fi simplu diagnositcata cu ajutorul examenului clinic al pacientului. Nu de putine ori totusi, simptomatologia dureroasa aparuta la acest nivel se poate datora iradierii de la nivelul organelor interne sau structurilor adiacente, motiv pentru care medicul poate recomanda si alte investigatii suplimentare.
Deseori debilitanta, durerea de la nivelul regiunii umarului se intalneste cu precadere in randul persoanelor care efectueaza, fie la locul de munca sau chiar in timpul liber, activitati care presupun miscari repetitive cu mainile ridicate (de exemplu: persoanele angajate in domeniul curateniei, profesorii, agricultorii, muncitorii in fabrica, inotatorii de performanta, etc.).
In ceea ce priveste diagnosticul, de cele mai multe ori sunt suficiente anamneza si examenul obiectiv riguros executate. In unele cazuri sunt insa justificate explorari aditionale cum ar fi radiografia conventionala, ultrasonografie sau teste de laborator.
Printre cauzele comune care duc la aparitia umarului dureros se numara tendinitele de supraspinos/infraspinos si bursita subacromiala, tendinita capului lung al bicepsului, capsulita adeziva (“umarul inghetat”), durerea iradiata, artrita glenohumerala si instabilitatea glenohumerala.
Optiunile terapeutice de cele mai multe ori insumeaza masuri generale de educatie a pacientului in ceea ce priveste activitatea fizica si postura, mijloace medicamentoase, fizioterapie sau in cazuri mai rare rezidente la tratamentul conventional, interventii chirurgicale.
Bibliografie:
-Da Silva, JA. Pereira & Woolf AD. (2010). Rheumatology in Practice. Springer
